Celui ce se roaga pentru cei in nenorociri, Domnul ii da o rugaciune fierbinte pentru oameni. El se roaga cu lacrimi pentru poporul pe care-l iubeste si pentru care sufera, si aceasta durere a lui este placuta lui Dumnezeu.
Cei ce se roaga pentru lumea intreaga sunt alesii Domnului.
Cuviosul Siluan Athonitul
Sunt tinuta ostatic in Romania de un grup infractional criminal din zona serviciilor secrete, ei se lauda cu sustinerea unui serviciu de peste ocean.
Am o masa tumorala giganta, nu-mi este usor. Abia mai merg, ma ajut de un baston cand este nevoie.
Am dureri mari, aproape m-au omorat. Am incercat sa intru intr-o operatie care-mi putea salva viata dar am fost oprita. Am "beneficiat" de o campanie nationala de haituire de sorginte antiromaneasca.
In orice tara civilizata nu ai voie nici macar in treacat sa ataci un om bolnav prin spatiul public.
Mai apari pe sticla...never, se respecta o anumita deontologie. In Romania orice serviciu secret strain iti aseaza niste bastinasi in fata si poate promova o campanie mizerabila de incitare la crima, la torturarea unor femei bolnave. Un om atat de grav bolnav nu are energie sa se lupte cu toate bestiile.
Nu este singura afectiune pe care o am, sunt multe. De curand m-am trezit si cu un nodul pe fata, nu stiu ce este, sunt oprita de ofiterii care monitorizeaza cazul sa contactez un medic, am statutul unui ostatic in Romania.
Am un defect la coloana din nastere, la acesta s-a adaugat si o forma grava de scolioza, ar trebui operata. Am gleznele facute praf din cauza unui serviciu din tinerete. Am lucrat si intr-un mediu toxic, stateam cu geamurile deschise in plina iarna, in alta parte nu m-au lasat sa lucrez...s-au ocupat de mine din tinerete...mai sunt multe, daca ma apuc sa le scriu pe toate nu mai termin pana dimineata.
Inchipuiti-va in ce hal ne-a ajuns tara asta daca o astfel de campanie a avut la inceput plasat in fata unul dintre cei mai bogati oameni din tara.
La toata istoria aceasta s-a mai adaugat ceva. In toata aceasta poveste a aparut El.
In tara noastra avem o frumoasa traditie in acest sens, acum vorbesc pentru cei care nu ne cunosc, pentru cei din afara tarii. Am avut o situare geografica pe harta Europei nu prea favorabila, mereu la rascruce de imperii. Am avut domnitori credinciosi, de un mare nivel spiritual. Erau oameni care topeau pietrele prin credinta lor. Sa ne gandim doar la Neagoe Basarab...
Am fost ca o pavaza pentru civilizatia europeana si nu numai. Sa ne gandim doar la un lucru: in timp ce noi eram la hotare, prin Europa apareau primele universitati. Acolo au aparut bazele progresului tehnico-stiintific de mai tarziu. In schimb, pe la noi s-a dezvoltat mult latura spirituala.
Este firesc pentru un om bolnav sa se roage mult, sunt momente in care am dureri atat de mari....
Si uite asa au inceput sa se extraga informatii din cele cateva randuri pe care le-am scris.
Chiar daca nu sunt niste oameni religiosi ar trebui ca ofiterii acestia de peste ocean sa-si dea seama de ceva. Se intampla rar asa ceva, nu a fost vorba doar despre intuitie la mine. Intuitia nu merge mereu.
Au fost anumite momente in istorie: de exemplu, Goethe a reusit fara ajutorul unui laborator modern sa aiba anumite intuitii stiintifice. Mai tarziu s-au dovedit adevarate. Dar nu a reusit intotdeauna.
A fost ceva...dincolo de noi, fara voia mea, de la Dumnezeu...Puteau sa ma lase in pace, nu trebuia sa ma omoare, sa ma tortureze. Este ceva frumos, interesant si din punct de vedere stiintific.
Nu consider ca reprezint un pericol. S-a intamplat... ce s-a intamplat, nu e vina mea. Nu trebuie sa am tangenta cu mediul acesta mai special in care traiesc cei din sfera serviciilor. Lasati-ma in pace cu ce-mi place, cu poezia, cu religia, cu muzica mea...macar atat, copii nu am avut voie sa am....
Nu am mai intrat anul acesta pe net, a fost un experiment, sa nu se considere ca reprezint un pericol...am zis,asta este, nu avem voie sa vorbim...Mai ramanea sa spun:I'm not a terorist,Mr. President...O copila care a murit intr-un lagar a reusit sa-si lase gandurile asternute pe hartie tatalui ei ...eu nu am avut nici macar sansa aceasta, nu am avut voie sa-mi cern ultimele ganduri pe hartie...se intelege, nu am avut nici o sansa sa scap cu viata...Astora, daca li se pune pata pe careva...greu ii scoti din fixurile lor...Astazi am avut parte de ceva oribil...tentativa de crima, mutilare...pe un om atat de bolnav, abia mai ma misc...Ofiterii care ma monoitorizeaza au pus sa fiu lovita. Au dat cu un par la cativa centimetrii de ochi. Daca nimerea in ochi...il scotea pe loc. Nu am avut cum sa ma feresc, s-a intamplat cand deschideam usa. Am vrut sa pun o compresa rece peste ochi, am deschis usa pentru a doua oara. In momentul acela mi-a spart carafa de apa in fata. Au sarit cioburi peste tot, nu stiu daca o sa fiu bine cu ochii. Nu am fost lasata sa ajung la un medic, sunt tinuta ca un ostatic in Romania, ma omoara pe fata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu